1. [DEX '09] RUSTICAN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Rar) Rustic. – Din it. rusticano.
2. [MDA2] rustican, ~ă a [At: ANGHEL – IOSIF. C. M. II, 12 / Pl: ~i, ~e / E: it rusticano] 1-2 (Itr) Rustic (1-2).
3. [DEX '98] RUSTICAN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Italienism rar) Rustic. – Din it. rusticano.
4. [DEX '96] HREAN s. m. Plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni. – Din sl. hrĕnŭ.
5. [DLRLC] RUSTICAN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Italienism rar) Rustic. Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală, Zicîndu-mi: «Scrie cea mai colosală Poemă scrisă-n Dacia Traiană. Să pui într-însa viața rusticană». ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12.
6. [DN] RUSTICAN, -Ă adj. (Italienism) De la țară, de țăran; țărănesc; campestru; rustic. [< it. rusticano].
7. [MDN '00] RUSTICAN, -Ă adj. rustic. (< it. rusticano)
8. [DOOM 3] rustican adj. m., pl. rusticani; f. rusticană, pl. rusticane
9. [DOOM 2] rustican adj. m., pl. rusticani; f. rusticană, pl. rusticane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL