1. [DEX '09] RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.
2. [MDA2] romonit, ~ă a vz rumenit
3. [MDA2] rumenit, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 184 / V: (reg) romonit / Pl: ~iți, ~e / E: rumeni] 1 (D. obraji, buze etc., pex, d. oameni) Care a devenit rumen2 (1). 2 (D. alimente sau fructe) Care a devenit rumen2 (5). 3 Fardat în roșu.
4. [DLRLC] RUMENIT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen. Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. 2. (Popular) Sulemenit, fardat. De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. 3. (Despre alimente) Fript sau copt pînă cînd capătă o culoare rumenă. Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78.
5. [DRAM 2021] rumenít, -ă, rumeniți, -te, adj. 1. Fript, copt; roșiatic. 2. Fardat, rujat, vopsit: „Rumenite-s fetile, / Ca coada cocoșului, / Di pă vârvu heidiului” (Bilțiu, 1994: 273). – Din rumeni.
6. [DRAM 2015] rumenit, -ă, rumeniți, -te, adj. – 1. Fript, copt; roșiatic. 2. Fardat, rujat, vopsit. – Din rumeni (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL