1. [DEX '09] RUMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar2. – Din fr. rumen.
2. [DEX '09] RUMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. Care este roșu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.
3. [DEX '09] RUMENEALĂ, (2, 3) rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). [Pl. și: (2,3) rumenele] – Rumeni + suf. -eală.
4. [MDA2] roibă2 a vz roib
5. [MDA2] roibă1 sf [At: LB / V: (reg) mai~, robia, rodea, roghie, ~bie, rughie / Pl: ~be / E: ml robia] 1 Plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, cu rădăcina conținând o materie colorată roșie Si: garantă, otrățel, pațachină, (reg) buruiana-faptului, faptnic, rumenele {Rubia tinctorum). 2 (Bot; reg; îf robia) Soi de mazăre timpurie (Orbus vernus). 3 (Bot; reg) Dumbravnic (Melittis melissophyllum). 4 (Bot; reg) Rumeneală (5) (Potentilla procumbens).
6. [MDA2] romănele sfp vz rumeneală
7. [MDA2] romeneală sf vz rumeneală
8. [MDA2] rumăn2 sm vz rumen2
9. [MDA2] rumânea sf vz rumeneală
10. [MDA2] rumen1 sn [At: ENC. VET. 450 / Pl: ~e / E: fr rumen] Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor (2).
11. [MDA2] rumen2, ~ă [At: NECULCE, L. 93 / V: (reg) ~măn, ~min / Pl: ~i, ~e / E: vsl роумѣнъ] 1 a (D. obraji, buze etc.) Care bate în roșu. 2 a Pex, d. oameni) Cu fața îmbujorată Si: roșu (47), rubicond, (îvr) rumenos. 3 sn (Înv) Îmbujorare. 4 sn (Reg) Fard roșu. 5 a (D. fructe și unele alimente) Copt2 (6). 6 a De un roșu-aprins. 7 a Trandafiriu.
12. [MDA2] rumenea sf vz rumeneală
13. [MDA2] rumeneală sf [At: ANON. CAR / V: (reg) ~min~, rom~, românele sfp, ~nea, ~minea, ~mânea / Pl: ~eli, ~ele / E: rumen2 + -eală] 1 Culoare rumenă (1) Si: îmbujorare, roșeală (1), (îrg) rumeneață. 2 Fard roșu Si: (pop) roșeală (2). 3 Culoare roșu-aprins Si: trandafiriu. 4 (Rar) Căldură (5). 5 (Bot; reg) Roibă1 (4) (Potentilla procumbens). 6 (Bot; reg; mpl; îf rumenea) Roibă1 (1) (Rubia tinctorum). 7 (Bot; reg) Iarba-șarpelui (Echium vulgare). 8 (Bot; reg) Cârmâz (2) (Phytolacca americana).
14. [MDA2] rumenel, ~ea a [At: LB / Pl: ~ei, ~e / E: rumen + -el] 1-6 (Șhp) Rumeior (1-6).
15. [MDA2] rumin, ~ă a vz rumen2
16. [MDA2] ruminea sf vz rumeneală
17. [MDA2] rumineală sf vz rumeneală
18. [DEX '98] RUMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate în roșu. ♦ (Despre oameni) Cu fața îmbujorată, cu obrajii roșii. ♦ (Despre fructe și unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare roșu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumĕnŭ.
19. [DEX '98] RUMENEALĂ, (2, 3) rumenele, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). – Rumeni + suf. -eală.
20. [DLRLC] RUMEN1, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor.
21. [DLRLC] RUMEN2, -Ă, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraji sau buze) De o culoare care bate în roșu. Iată ochii negri și obrajii rumeni ca o floare de măr. SADOVEANU, O. I 230. Brațul stîng nălțîndu-l, ea-și aduse mîna Pînă peste-obrajii rumeni și învolți. COȘBUC, P. I 250. Copiii lor... cu obrajii rumeni, aprinși și cu ochii scînteietori. VLAHUȚĂ, O. A. 244. Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță. ALECSANDRI, P. P. 33. ♦ (Despre persoane) Cu fața îmbujorată (din cauza unui aflux de sînge). M-am abătut și eu cîteodată, cu vorbe și șăgi, la fetele rumene. SADOVEANU, E. 120. Rumen de timiditate, El se uită-n jos posac. TOPÎRCEANU, P. 242. Rumenă de bucurie se repede înaintea flăcăului. VLAHUȚĂ, O. A. 351. ◊ Fig. Iată vin pe rînd, păreche și pătrund cole-n poiană Bujorelul falnic, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. III 55. ♦ (Despre fructe și despre unele alimente) Care a căpătat o culoare roșiatică (sub acțiunea soarelui sau a focului); copt bine; rumenit. Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde. C. PETRESCU, C. V. 119. Apoi colaci învîrtea... Și-n cuptor îi arunca... Rumeni îi scotea și gata. ALECSANDRI, P. P. 390. 2. (În contexte figurate) De un roșu-aprins; trandafiriu. În apus, se vedeau bucăți rumene de cer, ori nouri vineți în care soarele înflăcărat se cufunda. SADOVEANU, O. III 568. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171. Și-așa-mi vine, uneori, Să zic rumenelor zori Să mai steie ele-n loc. BELDICEANU, P. 108.
22. [DLRLC] RUMENEA, rumenele, s. f. (Popular) Fard; rumeneală. Dar frumusețea nu-i la ea, Că-i în tîrg la rumenea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441.
23. [DLRLC] RUMENEALĂ, rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. Norod cu ghioage ghintuite și cu coase – furnicau prin rumeneala zorilor. SADOVEANU, P. 8. Văzu pe masa lui mîncări de-acele ce merg la inimă și aduc rumeneala-n față. GANE, N. III 26. Atunci rumeneala plăcutei fecioare Pe față-i luci Ca sîngele mierlei, ce p-alba ninsoare Voios ar stropi. BOLINTINEANU, O. 84. ◊ (Poetic) A rupt crinilor frăgezimea și albeața, iar trandafirilor rumeneala lor și le-a pus pe fața ei. HOGAȘ, DR. II 144. 2. (Popular, mai ales la pl.) Dresuri, suliman, fard. (Cu pronunțare regională) A Nastei frumuseță e-n șipuri și cutii, Albeața, rumineala o cumpără din tîrg. NEGRUZZI, S. II 208. Te cunoști, lele, pe frunte, C-ai pus rumenele multe. ȘEZ. XXIII 35. Albă ești, frumoasă ești; Dar ești albă de albele, Roșie de rumenele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.
24. [DLRLC] RUMENEL, -EA, -ICĂ, rumenei, -ele, adj. Diminutiv al lui rumen2. A făcut un colăcel, rumenel și-mpleticel. TEODORESCU, P. P. 153.
25. [DLRM] RUMENEA, rumenele, s. f. (Pop.) Rumeneală (2). – Din rumen2 + suf. -ea.
26. [DLRM] RUMENEL, -EA, -ICĂ, rumenei, -ele, adj. Rumeior. – Din rumen2 + suf. -el.
27. [DN] RUMEN s.n. Primul compartiment al stomacului rumegătoarelor. [< fr. rumen, cf. lat. rumen].
28. [MDN '00] RUMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen)
29. [Șăineanu, ed. VI] rumen a. 1. roșu închis: obrajii rumeni ca doi bujori; 2. bine copt: bucate rumene. [Slav. RUMIENŬ].
30. [Șăineanu, ed. VI] rumeneală f. 1. coloarea roșie a obrajilor; 2. suliman; 3. pl. Tr. Bot. roibă.
31. [Scriban] róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.
32. [Scriban] rúmăn, V. rumen.
33. [Scriban] rúmen, -ă adj. (vsl. rumĭenŭ, roș, rumen; bg. sîrb. rumen, rus. rumĭányĭ). Cu fața plină de sănătate: fețe rumene, copiĭ rumenĭ. Bine copt și prăjit: pîne rumenă, o găină rumenă. – În est rumăn, -ănă, pl. tot -enĭ, -ene.
34. [Scriban] rumeneálă f., pl. elĭ (d. rumenesc; sîrb. rumenilo, roșeață, suliman roș; pol. rumienidlo). Roșeața sănătoasă a obrazuluĭ. Coloarea uneĭ pînĭ saŭ fripturĭ bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina tîrîtoare și crește pin tufișurĭ și pădurĭ umede (potentilla procumbens orĭ tormentilla reptans). Suliman roș (pl. vechĭ rumenéle [cp. cu gălbenele], ca’n P. P. V. carmin). Pl. (rumenele). Roĭbă.
35. [DOOM 3] rumen2 s. n., pl. rumene
36. [DOOM 3] rumen1 adj. m., pl. rumeni; f. rumenă, pl. rumene
37. [DOOM 3] !rumeneală (pop.) s. f., g.-d. art. rumenelii; (farduri; plante) pl. rumeneli
38. [DOOM 2] rumen1 adj. m., pl. rumeni; f. rumenă, pl. rumene
39. [DOOM 2] rumen2 s. n., pl. rumene
40. [DOOM 2] !rumeneală s. f., g.-d. art. rumenelii/rumenelei; (farduri, plante) pl. rumeneli/rumenele
41. [MDO] rumen
42. [IVO-III] rumen, -nă.
43. [DER] rumen (rumenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard).
44. [DER] RUMEN2, RUMENĂ, rumeni, rumene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen)
45. [DER] RUMENEALĂ s. f. ~ (din rumeni + suf. -eală, sl. rumĕnilo)
46. [CECC] Heute rot, morgen tot (germ. „Azi rumen, mîine mort”) – adică astăzi viu, mîine-n sicriu. Altă expresie germană, foarte populară, prelucrată după un proverb din culegerea lui Sirach (10, 12). Se citează spre a aminti că viața omului e trecătoare. Vezi și: Memento mori! LIT.
47. [DRAM 2021] rumenéa, rumenele, (ruminea), s.f. Vopsea, fard: „Mărs-o mândra la cămară, / La oala cu rumineală” (Bilțiu, 1994: 273). – Din rumen „roșu-aprins” + suf. -ea (DLRM, MDA).
48. [DRAM 2015] rumenea, rumenele, s.f. – Vopsea, fard. – Din rumen „roșu-aprins” (< sl. ruměnǔ) + suf. -ea (DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL