1. [DEX '09] RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
2. [MDA2] ruinător, ~oare a [At: GANE, N. I, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: ruina + -tor] Care ruinează (6) Si: distrugător (1), (rar) ruinos.
3. [DLRLC] RUINĂTOR, -OARE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. Ei începură a stoarce munca locuitorilor în modul cel mai ruinător, apăsîndu-i în tot felul. GANE, N. I 57.
4. [DN] RUINĂTOR, -OARE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].
5. [Șăineanu, ed. VI] ruinător a. care poate cauza ruina: întreprindere ruinătoare.
6. [Scriban] *ruinătór, -oáre adj. (d. ruinez). Care cauzează ruină pin prea marĭ cheltuelĭ: întreprindere ruinătoare.
7. [DOOM 3] ruinător (desp. ru-i-) adj. m., pl. ruinători; f. sg. și pl. ruinătoare
8. [DOOM 2] ruinător (ru-i-) adj. m., pl. ruinători; f. sg. și pl. ruinătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL