1. [DEX '09] RUMEGĂTURĂ, rumegături, s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguș. – Rumega + suf. -ătură.
2. [MDA2] rumegătură sf [At: BIBLIA (1688), 136 2/42 / V: (îrg) ~măg~, (reg) rugumă~, rugumet~, rămăg~, rugamă~ / Pl: ~ri / E: rumega + -tură] 1 Hrană rumegată (1) Si: (înv) rumegală. 2 (Reg) Stomac (1). 3 Rumeguș (1).
3. [DLRLC] RUMEGĂTURĂ, rumegături, s. f. 1. Hrană rumegată. 2. Rumeguș, Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201.
4. [Scriban] rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și rugumătură.
5. [MDA2] râmăgătură sf vz rumegătură
6. [MDA2] rugamătură sf vz rumegătură
7. [MDA2] rugumătură sf vz rumegătură
8. [MDA2] rugumetură sf vz rumegătură
9. [MDA2] rumăgătură sf vz rumegătură
10. [DOOM 3] rumegătură s. f., g.-d. art. rumegăturii; pl. rumegături
11. [DOOM 2] rumegătură s. f., g.-d. art. rumegăturii; pl. rumegături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL