1. [DEX '09] RUGINIU, -IE, ruginii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea ruginii. 2. S. n. Culoare ruginie (1); arămiu. – Rugină + suf. -iu.
2. [MDA2] ruginiu, ~ie [At: ODOBESCU, S. III, 185 / Pl: ~ii a, ~ri sn / E: rugină + -iu] 1 a De culoarea ruginii (1). 2 sn Culoare ruginie (1). 3 snp Diferite nuanțe de ruginiu (2).
3. [DEX '98] RUGINIU, -IE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu.
4. [DLRLC] RUGINIU, -IE, ruginii, adj. De culoarea galben-roșiatică a ruginii. Văzui o apă mare, și-mi năluciră subt undă crapi de zece ocale, cu solzi ruginii. SADOVEANU, P. M. 310. Face pînă la 25 și mai mulți struguri, cari, după ce se coc, capătă culoare ruginie și gust dulce. La HEM 1531. Jderii pădureți cu blana ruginie. ODOBESCU, S. III 185.
5. [Șăineanu, ed. VI] ruginiu a. roșiatic: grâu ruginiu.
6. [Scriban] ruginiŭ, -íe adj. (d. rugină). De coloarea ruginiĭ, cărămiziŭ deschis.
7. [DOOM 3] ruginiu1 adj. m., f. ruginie; pl. m. și f. ruginii
8. [DOOM 3] ruginiu2 s. n., art. ruginiul
9. [DOOM 2] *ruginiu2 s. n., art. ruginiul
10. [DOOM 2] ruginiu1 adj. m., f. ruginie; pl. m. și f. ruginii
11. [MDO] ruginiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL