1. [DEX '09] RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.
2. [MDA2] ruginitură sf [At: C. PETRESCU, R. DR. 24 / V: (rar) ~năt~ / Pl: ~ri / E: rugini + -tură] 1 Obiect ruginit (1). 2 (Pex) Lucru vechi, uzat, fără valoare.
3. [DLRLC] RUGINITURĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, stricat, lipsit de valoare, nefolositor. O ruginitură de decorație. La TDRG. – Variantă: ruginătură (C. PETRESCU, R. DR. 24) s. f.
4. [MDA2] ruginătură sf vz ruginitură
5. [DLRLC] RUGINĂTURĂ s. f. v. ruginitură.
6. [DOOM 3] ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri
7. [DOOM 2] ruginitură s. f., g.-d. art. ruginiturii; pl. ruginituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL