[Scriban] *rubiacéŭ, -ée adj. (d. lat. rubĭa, roĭbă). Bot. Din familia roĭbeĭ. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate care au proprietățĭ tinctoriale saŭ medicinale, ca roĭba, chinchina, drăgaĭca, turița ș. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL