1. [DEX '09] ROSĂTURĂ, rosături, s. f. 1. Rană superficială provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune. 2. Loc ros, tocit, găurit. [Var.: rozătură s. f.] – Ros + suf. -ătură.
2. [MDA2] rosătură sf [At: ANON. CAR. / V: roză~ / Pl: ~ri / E: roade + -ătură] 1 Rană superficială provenită dintr-o roadere Si: rosură1 (8). 2 (Înv; îs) ~ de pântece Colică la animale. 3 Roadere (6). 4 Tocire a dinților. 5 Eroziune a solului sub acțiunea apei. 6 Loc erodat. 7 (Rar) Porțiune dintr-o pădure tânără unde unele animale rod coaja arborelor, producând stricăciuni. 8 Rosură (14).
3. [DLRLC] ROSĂTURĂ, rosături, s. f. 1. Rană superficială, provenită dintr-o frecătură, dintr-o roadere; eroziune. Fără ciorapi, mă ard postalii, mă rod... Nu-i nimic, o să-mi treacă rosătura. STANCU, D. 404. 2. Loc tocit, ros, găurit. Într-un colț al corăbiei vede o rosătură mare. ȘEZ. II 4. – Variantă: rozătură s. f.
4. [Scriban] rosătúră, V. rozătură.
5. [DEX '09] ROZĂTURĂ s. f. v. rosătură.
6. [MDA2] rozătură sf vz rosătură
7. [Șăineanu, ed. VI] rozătură f. 1. efectul roaderii; 2. ceva ros.
8. [Scriban] rozătúră și rosătúră f., pl. ĭ (d. rod, ros). Roadere prelungită. Felu de a roade. Parte roasă: o rosătură de cizmă la picĭor, rozătură de ĭepure pe copacĭ. V. rosură.
9. [DOOM 3] rosătură s. f., g.-d. art. rosăturii; pl. rosături
10. [DOOM 2] rosătură s. f., g.-d. art. rosăturii; pl. rosături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL