1. [DEX '09] ROTICICĂ, roticele, s. f. (Rar) Rotiță. – Roată + suf. -icică.
2. [MDA2] roticică sf vz roticea
3. [DEX '98] ROTICICĂ, roticele, s. f. Rotiță. – Roată + suf. -icică.
4. [DLRLC] ROTICICĂ, roticele, s. f. 1. Rotiță (1). Omul căutat-a de a cioplit Dintr-o scoarță o roticică mărișoară potrivit, Cam așa ca irmilic. CONTEMPORANUL, III 428. 2. Rotiță (2). Simțea că mașina încîlcită a vieții lui nu mai era decît o roticică simplă a unei mașine mai mari. D. ZAMFIRESCU, R. 224.
5. [MDA2] roticea sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 224 / V: ~cică, ~tucea / Pl: ~ele / E: rotiță + ea] 1-2 (Șhp) Rotiță (1-2). 3 (Îvr) Picătură.
6. [MDA2] rotucea sf vz roticea
7. [DOOM 3] roticică (rar) s. f., g.-d. art. roticelei; pl. roticele
8. [DOOM 2] roticică (rar) s. f., g.-d. art. roticelei; pl. roticele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL