1. [DEX '09] ROSTUITOR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
2. [DOOM 3] rostuitor (desp. -tu-i-) s. n., pl. rostuitoare
3. [DOOM 2] rostuitor (-tu-i-) s. n., pl. rostuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL