1. [DEX '09] ROPOTIRE, ropotiri, s. f. Faptul de a ropoti. – V. ropoti.
2. [MDA2] ropotire sf [At: ARDELEANU, D. 175 / Pl: ~ri / E: ropoti] 1-6 Ropot (11-16).
3. [DLRLC] ROPOTIRE, ropotiri, s. f. Faptul de a ropoti; curgere repede (și zgomotoasă) a apei (de ploaie). Simțea cum sîngele îi năvălește în inimă, într-o goană nebună. Închizînd ochii avea senzația că torentul roșu îi sparge vinele și curge într-o ropotire de ploaie. ARDELEANU, D. 175.
4. [DEX '09] ROPOTI, ropotesc, vb. I. Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. – Din ropot.
5. [MDA2] ropoti vi [At: EMINESCU, N. 102 / Pzi: ~tesc / E: ropot] A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva.
6. [DLRLC] ROPOTI, ropotesc, vb. IV. Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. În mijlocul văii e un lac, în care curg patru izvoare care ropotesc... toată ziua și toată noaptea. EMINESCU, N. 102. ◊ (Subiectul e corpul lovit) Coamele lor fîlfîie în zborul cailor. Pămîntul ropotește și larma surdă umple cîmpia. SADOVEANU, O. I 193. Pămîntul ropotește sub tropot de copite. ALECSANDRI, P. A. 146.
7. [Șăineanu, ed. VI] ropotì v. a răsuna: pământul ropotește sub tropot de copite AL.
8. [Scriban] ropotésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati, a murmura; sîrb. roptati, nsl. roptati, ropotati, a răcni; rus. roptátĭ). Mold. Trans. Fac ropot, răpăĭesc.
9. [DOOM 3] ropotire s. f., g.-d. art. ropotirii; pl. ropotiri
10. [DOOM 2] ropotire s. f., g.-d. art. ropotirii; pl. ropotiri
11. [DOOM 3] ropoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ropotesc, 3 sg. ropotește, imperf. 1 ropoteam; conj. prez. 1 sg. să ropotesc, 3 să ropotească
12. [DOOM 2] ropoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ropotesc, imperf. 3 sg. ropotea; conj. prez. 3 să ropotească
13. [DRAM 2021] ropotí, ropotesc, v.i. A produce zgomote repetate, cadențate. – Din ropot (DER, DEX, MDA).
14. [DRAM 2015] ropoti, ropotesc, vb. intranz. – A produce zgomote repetate, cadențate. – Din ropot (< sl. ropotǔ) (DER, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL