1. [DEX '09] ROMÂNIME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime.
2. [MDA2] românime sf [At: ASACHI, S. L. 194 / V: (înv) rum~ / E: român + -ime] 1 Poporul român Si: românism (3). 2 Număr mare de români (1) Si: românism (4). 3 Teritoriu locuit de români Si: românism (5).
3. [Șăineanu, ed. VI] românime f. toți Românii, națiunea română.
4. [Scriban] româníme f. (d. Român). Totalitatea Românilor: românimea se întinde de la Tisa pînă dincolo de Nistru.
5. [MDA2] rumânime sf vz românime
6. [DLRLC] ROMÎNIME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea romînilor, număr mare de romîni. «Limba lui Bălcescu este... culmea la care a ajuns romînimea îndeobște de la 1560». L. ROM. 1953, nr. 4, 29. [Mircea cel Bătrîn] voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.
7. [DOOM 3] românime s. f., g.-d. art. românimii
8. [DOOM 2] românime s. f., g.-d. art. românimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL