1. [DEX '09] ROMANȚARE, romanțări, s. f. Faptul de a romanța. – V. romanța.
2. [MDA2] romanțare sf [At: V. ROM., ianuarie 1954, 202 / Pl: ~țări / E: romanța] 1 Descriere a vieții unui om celebru, a unui fapt istoric, cu adausuri imaginate de autor. 2 Imprimare a unui caracter de roman1.
3. [DN] ROMANȚARE s.f. Acțiunea de a romanța și rezultatul ei. [< romanța].
4. [DEX '09] ROMANȚA, romanțez, vb. I. Tranz. A expune într-o formă literară un fapt istoric, o biografie (a unei persoane celebre), a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.
5. [MDA2] romanța vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ~țez / E: fr romancer, it romanzare] 1 A descrie viața unui om celebru, un fapt istoric, cu adausuri imaginate de autor. 2 A da caracter de roman1.
6. [DEX '98] ROMANȚA, romanțez, vb. I. Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.
7. [DLRLC] ROMANȚA, romanțez, vb. I. Tranz. A descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor, pentru a da impresia unui roman creat de imaginație.
8. [DN] ROMANȚA vb. I. tr. A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it. romanzare, cf. fr. romancer].
9. [MDN '00] ROMANȚA vb. tr. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it. romanzare, fr. romancer)
10. [DOOM 3] romanțare s. f., g.-d. art. romanțării; pl. romanțări
11. [DOOM 2] romanțare s. f., g.-d. art. romanțării; pl. romanțări
12. [DOOM 3] romanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. romanțez, 3 romanțează; conj. prez. 1 sg. să romanțez, 3 să romanțeze
13. [DOOM 2] romanța (a ~) vb., ind. prez. 3 romanțează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL