1. [DEX '09] ROMANIZAT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civilizației romane2. – V. romaniza.
2. [MDA2] romanizat, ~ă a [At: DC / Pl: ~ați, ~e / E: romaniza] Care a adoptat limba și obiceiurile romanilor3 (1).
3. [DLRLC] ROMANIZAT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care și-a părăsit limba, obiceiurile, caracterele proprii, adoptînd pe cele ale romanilor. Cînd a început conviețuirea populației romanizate cu slavii vechi... s-a produs o nouă încrucișare, care a dus la formarea limbii romîne. IORDAN, L. R. 54.
4. [DEX '09] ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
5. [DEX '09] ROMÂNIZA, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
6. [DEX '09] ROMÂNIZAT, -Ă, românizați, -te, adj. 1. Care a trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea română; care a devenit român (I 1). 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. – V. româniza.
7. [MDA2] romaniza vtr [At: ROMÂNUL (1857), nr. 1, 42/41 / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr romaniser] 1-2 A imprima sau a impune unei țări, regiuni etc, obiceiurile, cultura și civilizația romană (11) Si: (îvr) a se romani (1-2). 3-4 (Îvr) A (se) româniza (1-2).
8. [MDA2] româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).
9. [MDA2] românizat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 541 / S și: ~isat / Pl: ~ați, ~e / E: româniza] 1 Devenit român (1) Si: (înv) românit (1). 2 (D. cuvinte, expresii etc) Adaptat la structura și normele limbii române. 3 Care este tradus în românește Si: (înv) românit (2).
10. [DEX '98] ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
11. [DLRLC] ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.
12. [DLRLC] ROMÎNIZA, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.
13. [DLRLC] ROMÎNIZAT, -Ă, romînizați, -te, adj. 1. Trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea romînă. 2. (Despre cuvinte și expresii străine introduse în limbă) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii romîne.
14. [DN] ROMANIZA vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
15. [MDN '00] ROMANIZA vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
16. [MDN '00] ROMÂNIZA vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
17. [Șăineanu, ed. VI] romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.
18. [Șăineanu, ed. VI] românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
19. [Scriban] *romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.
20. [DOOM 3] romaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 romanizează; conj. prez. 1 sg. să romanizez, 3 să romanizeze
21. [DOOM 3] româniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 românizează; conj. prez. 1 sg. să românizez, 3 să românizeze
22. [DOOM 2] romaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizează
23. [DOOM 2] româniza (a ~) vb., ind. prez. 3 românizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL