1. [DEX '09] ROIBULEȚ, roibuleți, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -uleț.
2. [MDA2] roibuleț sm, a [At: ALECSANDRI, P. P. 86 / Pl: ~i / E: roib + -uleț] 1-2 (Șhp) Roib (1) (tânăr sau sprinten).
3. [DEX '98] ROIBULEȚ, -EAȚĂ, roibuleți, -e, adj. (Adesea substantivat, m.) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -uleț.
4. [DLRLC] ROIBULEȚ, -EAȚĂ, roibuleți, -e, adj. Diminutiv al lui roib. Alelei! cal roibuleț... Unde ești voinicule, Să-mi mai scapi tu zilele. ALECSANDRI, P. P. 91. ◊ (Substantivat) [Codrul de pîine] îl dau roibulețului. SADOVEANU, M. C. 32. Sima se lipise cu tot sufletul de roibulețul lui și toată ziua îl giugiulea. SANDU-ALDEA, U. P. 14.
5. [DOOM 3] roibuleț adj. m., s. m., pl. roibuleți
6. [DOOM 2] roibuleț adj. m., s. m., pl. roibuleți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL