1. [MDA2] rotmistru sm [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: rohm~, rogm~, ~mai~, rocm~ / Pl: ? / E: pn rotmistrz] (Înv) 1 (În armata polonă) Căpitan de cavalerie. 2 (Pex) Ofițer.
2. [Scriban] rótmistru m. (pol. rótmistrz, rus. rótmistr, d. germ. ritt-meister, maestru de călărie, căpitan de călărime. V. vagmistru). Vechĭ. Căpitan de cavalerie la Leșĭ. – Și róhm- și -maĭstru.
3. [MDA2] rocmistru sm vz rotmistru
4. [MDA2] rogmistru sm vz rotmistru
5. [MDA2] rohmistru sm vz rotmistru
6. [MDA2] rotmaistru sm vz rotmistru
7. [Scriban] róhmistru, V. rotmistru.
8. [DLRLV] ROTMISTRU s. m. (Mold.) Căpitan de cavalerie (în armata polonă). Leșii ... fiind ... fără orînduială, nice hatmani, nici rohmistri, nici stegari. N. COSTIN. Era să între pre poartă un rotmistru. CRB, 173v :cf. M. COSTIN; NECULCE. Variante: rocmistru (NECULCE), rohmistru (N. COSTIN). Etimologie: pol. rotmistrz.
9. [DAR] rotmistru, rotmiștri, s.m. (înv.) căpitan de cavalerie (polonă), ofițer.
10. [DLRLV] ROCMISTRU s.m. v. rotmistru.
11. [DLRLV] ROHMISTRU s. m. v. rotmistru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL