1. [DEX '09] ROCOȘI, rocoșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti, a se răscula. – Din pol. rokoszyc’sie.
2. [MDA2] rocoși vr [At: URECHE, L. 64 / V: răc~ / Pzi: ~șesc / E: pn rokoszyč się] (Înv) A se răzvrăti.
3. [DLRLC] ROCOȘI, rocoșesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A se răzvrăti, a se răscula. Constantin Serdarul Cantemir învăluise pe mazilii și răzeșii care se rocoșiseră împotriva domniei. SADOVEANU, Z. C. 203.
4. [MDA2] răcoși v vz rocoși
5. [Scriban] răcoșésc, V. rocoșesc.
6. [Scriban] rocoșésc (mă) v. refl. (pol. rokoszyć sie). Rar azĭ. Mă revolt (Let. 2, 43, și 3, 27). – Vechĭ și răc- și -șănesc.
7. [DOOM 3] rocoși (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rocoșesc, 3 sg. se rocoșește, imperf. 1 mă rocoșeam; conj. prez. 1 sg. să mă rocoșesc, 3 să se rocoșească; imper. 2 sg. afirm. rocoșește-te; ger. rocoșindu-mă
8. [DOOM 2] !rocoși (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rocoșește, imperf. 3 sg. se rocoșea; conj. prez. 3 să se rocoșească; ger. rocoșindu-se
9. [DER] rocoși (rocoșesc, rocoșit), vb. refl. – A se răzvrăti, a se răscula. – Var. răcoși. Pol. rokosz „ridicare, răscoală” (Cihac, II, 316), rokoszyć sę „a se răscula”, cf. rut. rakaš, rus. rokoš. – Der. rocoșan, s. m. (rebel); rocoșelnic, adj. (rebel); rocoșitură, s. f. (răscoală). Toate aceste cuvinte sînt înv., sec. XVII-XVIII.
10. [DLRLV] ROCOȘI vb. (Mold.) A se răzvrăti, a se răscula. De multe ori i-au și biruit ... de multe ori i-au asudat, rocoșindu-să și nu fără moarte. URECHE. Aceale capete ce s-au fost rocoșit asupra lui, nevrînd să i să inchine, Duca-Vodă le-au dat război la Chișinău. PSEUDO-COSTIN, 12v. Iară cu cît s-au lepădat omul de Dumnedzău, cu atîta și zidirile s-au rocoșit asupra omului. NCCD, 307; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL I 33, 45; CANTEMIR. HR.; PSEUDO-AMIRAS; PSEUDO-MUSTE. Variante: răcoși (CANTEMIR, HR.). Etimologie: pol. rokoszyc sie. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură.
11. [DLRLV] RĂCOȘI vb. v. rocoși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL