1. [DEX '09] ROCAILLE adj. (în sintagma) Stil rocaille (și substantivat, n.) = stil în arhitectura de interior apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin eleganță, rafinament, fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocai] – Cuv. fr.
2. [MDA2] rocaille sn, ain [At: DN3 / P: ro-cai / E: fr rocaille] 1-2 (Șîs stil ~) Stil caracteristic sec. XVIII, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stânci etc.
3. [DEX '98] ROCAILLE adj. n. (În sintagma) Stil rocaille = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocai] – Cuv. fr.
4. [DN] ROCAILLE adj. invar. Stil rocaille (și s.n.) = stil caracteristic sec. XVIII, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stînci etc. [Pron. ro-cai. / < fr. rocaille].
5. [MDN '00] ROCAILLE [RO-CAI] adj. inv. stil ~ (și s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.). (< fr. rocaille)
6. [DOOM 3] +rocaille1 (fr.) [pron. rocaĭ] (desp. ro-caille) adj. invar. (ornamente ~)
7. [DOOM 3] rocaille2 (fr.) [pron. rocaĭ] (desp. ro-caille) s. n.
8. [DOOM 2] !rocaille (fr.) [aille pron. ai] (ro-caille) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL