1. [DEX '09] ROBUST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
2. [MDA2] robust, ~ă a [At: ARISTIA, S. 1/7 / V: (rar) ~biust / Pl: ~uști, ~e / E: fr robuste] 1 Înzestrat cu o constituție fizică puternică Si: viguros, voinic. 2 Rezistent la muncă, la oboseală Si: viguros, voinic. 3 (Pan; d. organisme) Rezistent (4). 4 (D. obiecte) Rezistent (6).
3. [DLRLC] ROBUST, -Ă, robuști, -ste, adj. Înzestrat cu o constituție fizică puternică, viguroasă, rezistentă. Era un bărbat oacheș, mijlociu de statură, robust și cu ochii negri sprîncenați. CAMIL PETRESCU, O. I 207. [Rănitul] a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robust – un om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. Musculoși, calmi, fără nervi, cu osatura robustă și crupa lată, [boii] abia se clinteau greoi pe loc. BART, S. M. 84. ◊ Fig. În loc să caut, după pilda tatei, cărarea muncii robuste... m-am rătăcit în visuri. GALACTION, O. I 9. ◊ (Despre acțiunile omului și despre tot ce ține de natura omenească) Respira o sănătate robustă, cuceritoare. VORNIC, P. 9. Ne-ar plăcea să vedem că începe să se ridice o poezie nouă, sănătoasă, robustă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.
4. [DN] ROBUST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].
5. [MDN '00] ROBUST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)
6. [Șăineanu, ed. VI] robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă.
7. [Scriban] *robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust.
8. [MDA2] robiust, ~ă a vz robust
9. [DOOM 3] robust adj. m., pl. robuști; f. robustă, pl. robuste
10. [DOOM 2] robust adj. m., pl. robuști; f. robustă, pl. robuste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL