1. [DEX '09] ROBACI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. [Var.: (m.) robace adj.] – Rob + suf. -aci.
2. [MDA2] robaci, ~ace a [At: CREANGĂ, P. 283/ V: ~bac, ~ace ain / Pl: ~aci, ~ace / E: robi] 1 (Mol; Buc; d. oameni) Rezistent și neobosit la muncă Si: harnic (7), muncitor. 2 (D. animale de tracțiune, mai ales d. cai) Care trage bine.
3. [DEX '98] ROBACI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. – Rob + suf. -aci.
4. [DLRLC] ROBACI, -E, robaci, -e, adj. (Mold., Bucov.) Rezistent și neobosit la muncă; harnic, muncitor. Fiind femeie robace și cuminte, s-a lipit pe lîngă niște bătrîni singuri. SADOVEANU, P. M. 40. [Baba] umbla valvîrtej să-i găsească mireasă... nu prea tînără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. CREANGĂ, P. 4. ◊ Cal robaci = cal de dîrvală, care trage bine la greutate.
5. [Scriban] robácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. rob cu sufixu -acĭ ca în sugacĭ. Cp. și cu sîrb. robak, servitor). Est. Harnic. Rezistent la osteneală.
6. [DEX '09] ROBACE adj. m. v. robaci.
7. [MDA2] robac, ~ă a vz robaci
8. [MDA2] robace ain vz robaci
9. [Șăineanu, ed. VI] robaciu a. Mold. muncitor: fată robace și supusă CR. [Serb. ROBAK, șerb].
10. [DOOM 3] !robaci (reg.) adj. m., pl. robaci; f. sg. și pl. robace
11. [DOOM 2] robaci/robace (reg.) adj. m., pl. robaci; f. sg. și pl. robace
12. [IVO-III] robaciu, -ce; -ci, -ce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL