1. [DEX '09] RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.
2. [MDA2] risipitor, ~oare smf, a [At: N. COSTIN, L. 81 / V: (îvr) răs~, (înv) răsipitoriu, ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: risipi + -tor] 1-2 (Persoană) care își risipește averea, bunurile Si: cheltuitor (3). 3-4 (Înv) (Persoană) care produce ruină Si: nimicitor, distrugător (1).
3. [DLRLC] RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adj. 1. (În opoziție cu strîngător, econom) Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. Cu cît egumenul este econom, cu atît frate-său e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ◊ (Adverbial) Nici un romîn nu avea atîția bani și nu trăia atît de risipitor ca el. VORNIC, P. 126. 2. (Învechit) Care produce ruină; distrugător, nimicitor. Țara slăbită de atîtea nevoi ale războaielor, ale domnilor tirani și risipitori de țară. BĂLCESCU, O. II 143.
4. [Șăineanu, ed. VI] risipitor m. cel ce risipește.
5. [Scriban] risipitór, -oáre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig.
6. [MDA2] răsipitor, ~oare a vz risipitor
7. [MDA2] rispitoriu, ~oare a vz risipitor
8. [DOOM 3] risipitor adj. m., pl. risipitori; f. sg. și pl. risipitoare
9. [DOOM 2] risipitor adj. m., pl. risipitori; f. sg. și pl. risipitoare
10. [Argou] A FI RISIPITOR a arunca (cu) banii pe fereastră, (d. alcoolici) a-și bea banii, a mânca banii cu lingura, a sparge (bani), a spânzura banii, a toca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL