1. [DEX '09] RISIPELNIC, -Ă, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. – Risipi + suf. -elnic.
2. [MDA2] risipelnic, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. I, 158 / Pl: ~ici, ~ice / E: risipi + -elnic] (Rar) 1 Risipitor (3). 2 (D. manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă (1).
3. [DEXI] risipélnic, -ă adj. (arh.) Risipitor. Părinții oftau..., profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice (CE. PETR.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă. Ai văzut în ce nebunie risipelnică trăiesc toți? (CE. PETR.). • pl. -ci, -ce./risipi + -elnic.
4. [DLRLC] RISIPELNIC, -Ă, risipelnici, -e, adj. (Rar) Risipitor. Părinții oftau... profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice și lipsite de instinctul de conservare. C. PETRESCU, O. P. I 158.
5. [DOOM 3] risipelnic (rar) adj. m., pl. risipelnici; f. risipelnică, pl. risipelnice
6. [DOOM 2] risipelnic (rar) adj. m., pl. risipelnici; f. risipelnică, pl. risipelnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL