1. [DEX '09] RIPIDĂ, ripide, s. f. (în Biserica ortodoxă) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim sau cu scene biblice și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida.
2. [DEXI] ripídă s.f. (bis.) 1 Obiect liturgic alcătuit dintr-un disc sau dintr-un romb de metal ori de lemn, montat pe un mîner, împodobit cu chipul unui înger, cu scene biblice etc., care este mișcat de preot deasupra cuminecăturii, simbolizînd serafimii bătînd din aripi în jurul lui Hristos. Șapte băieți... poartă ripidele și sfeșnicile în fața altarului (EMIN.). ♦ Acoperămînt liturgic pentru potir. 2 Obiect alcătuit dintr-un căpăcel conic, fixat la capătul unei bare de metal sau de lemn, folosit pentru stingerea lumînărilor. • pl. -e, -ii. și (înv.) repídă s.f./<slav. ρнпнда; cf. gr. ῥιπίς, -ίδος.
3. [DEX '98] RIPIDĂ, ripide, s. f. (În Biserica creștină) Obiect de metal sau de lemn, în formă de paletă, împodobit cu imaginea unui serafim și folosit în cursul unor ceremonii. – Din sl. ripida.
4. [DLRLC] RIPIDĂ, ripide și ripidii, s. f. (În biserica creștină) Obiect liturgic de metal sau de lemn de diferite forme, folosit în altar pentru apărarea de muște a sfintelor daruri sau la procesiuni. Șapte băieți... poartă ripidele și sfeșnicele în fața altarului. EMINESCU, N. 142. Ripidii... pentru procesiunile religioase. ODOBESCU, S. I 452.
5. [Șăineanu, ed. VI] ripidă f. obiectul cu care diaconul apără sfintele daruri: ripide de argint poleite cu aur. [Slav. RIPIDA, apărătoare].
6. [Scriban] ripídă f., pl. e și zĭ (ngr. și vgr. ripis, -ídos, evantaliŭ; vsl. ripida). Evantaliŭ rătund de stins candelele la biserică.
7. [MDA2] răpidă sf vz ripidă
8. [MDA2] răpigă sf vz ripidă
9. [MDA2] repidă sf vz ripidă
10. [DOOM 3] ripidă s. f., g.-d. art. ripidei; pl. ripide
11. [DOOM 2] ripidă s. f., g.-d. art. ripidei; pl. ripide
12. [DER] ripidă (ripide), s. f. – Paravan sau apărătoare, obiect de cult cu care se protejează preotul. Mgr. ῥιπίδιον, în parte prin intermediul sl. ripida (Miklosich, Fremdw., 123; Vasmer, Gr., 128).
13. [D.Religios] ripidă, ripide s. f. Obiect de cult de metal de forma unei palete sau evantai, purtând chipul unui înger, cu care diaconul ferește sfintele daruri ca să nu cadă ceva în ele în timpul liturghiei; serafim. Ripidele mai mari, cu mânere lungi, se folosesc și azi la slujbele arhierești, fiind purtate de diaconi sau ipodiaconi. Făcute în formă de aripi, simbolizează pe heruvimii care stau în chip nevăzut în timpul sfintei Liturghii, ocrotind Sfintele Daruri. [Var.: repidă, răpidă s. f.] – Din gr. ripidion, sl. rapida.
14. [DE] RIPÍDĂ (< sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserică ortodoxă, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele părți (scene biblice, donatori etc.), folosit în cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu mânere mai lungi, în formă de aripi simbolizează heruvimii (serafimii).
15. [D.Religios] repidă s. f. v. ripidă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL