1. [DEX '09] RIHTUITOR, -OARE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. [Pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor.
2. [MDA2] rihtuitor, ~oare smf, a [At: NOM. PROF. 46 / Pl: ~i, ~oare / E: rihtui + -tor] 1-2 (Muncitor) care rihtuiește (1).
3. [DLRLC] RIHTUITOR, -OARE, rihtuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care rihtuiește. Meșter rihtuitor.
4. [DOOM 3] rihtuitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. rihtuitori
5. [DOOM 2] rihtuitor (-tu-i-) s. m., pl. rihtuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL