1. [DEX '09] RIGORISM s. n. 1. Concepție etică care nu admite acțiuni indiferente în domeniul moralei și susține că numai acțiunile ce se întemeiază pe respectul legii morale au valoare morală. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.
2. [MDA2] rigorism sn [At: I. GOLESCU, C. / S și: ~izm / Pl: ~e / E: fr rigorisme] 1 Concepție etică promovată de Kant ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului. 2 Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale (sau a altor norme) Si: austeritate (2).
3. [DEX '98] RIGORISM s. n. 1. Concepție etică ce opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale ale omului. 2. Severitate extremă în stabilirea, în interpretarea sau în aplicarea normelor morale sau, p. gener., a altor norme. – Din fr. rigorisme.
4. [DN] RIGORISM s.n. 1. Concepție etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. Morală severă; austeritate. 3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. [Cf. fr. rigorisme].
5. [MDN '00] RIGORISM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme)
6. [Șăineanu, ed. VI] rigorism n. morală prea severă.
7. [Scriban] *rigorízm n., pl. e (d. rigoare; fr. -isme). Mare austeritate, morală foarte austeră: rigorizmu puritanilor.
8. [DOOM 3] rigorism s. n.
9. [DOOM 2] rigorism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL