1. [DN] RIGODON s.n. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi, plin de viață; melodia acestui dans. [< fr. rigodon].
2. [MDN '00] RIGODON s. n. elem. rigaudon.
3. [MDN '00] RIGAUDON / RIGODON s. n. vechi dans popular francez, de origine provensală, cu mișcare vioaie, plin de temperament, devenit din sec. XVII dans de bal; melodia corespunzătoare. (< fr. rigaudon, rigodon)
4. [DTM] rigaudon (rigodon), (cuv. fr. [rigodõ]), dans* de origine provensală, asemănător boureé*-ului, în mișcare vioaie, și măsură binară*, cu formă bi- sau tripartită. Secțiunea centrală a r. este un trio (3) cu caracter contrastant. Conform ipotezei J.J. Rousseau, r. a luat numele maestrului de dans parizian Rigaud, care i-a cristalizat forma coregrafică și l-a „lansat” în înalta societate. La modă la curtea lui Ludovic al XV-lea (sec. 17), r. s-a răspândit repede în Germania și Anglia. În sec. 18, a pătruns în balete*, opere* și suite* instr. (plasat între sarabandă* și gigă*). R. celebre au compus Couperin, Rameau, iar în epoca modernă Ravel.
5. [DE] RIGAUDÓN (RIGODÓN) (cuv. fr.) [rigodõ] s. n. Dans francez de origine provensală, cu ritm binar și mișcare vioaie, devenit, în sec. 17, dans de bal asemănător contradansului și introdus, ulterior, în balete și în suite instrumentale; melodia după care se execută acest dans. În forma r. au fost scrise părțile de dans și divertisment din operele compozitorilor francezi din sec. 18: Rameau, Philidor ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL