1. [DEX '09] RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ♦ Fig. Efect invers, indirect. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat. [Var.: ricoșet s. n.] – Din fr. ricochet.
2. [MDA2] ricoșeu sn [At: BUL. FIL. VI, 18 / V: ~et (Pl: ~ete) / S și: ~ochet / Pl: ~ri / E: fr ricochet, ger Rikoschett] 1 Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul (sau un alt obstacol) sub un unghi mic până la 20° Si: ricoșare. 2 (Pgn) Schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. 3 (Ccr) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. 4 (Fig) Efect invers. 5 (Îs) Tragere prin ~ Tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat.
3. [DEX '98] RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoșat. [Var. ricoșet s. n.] – Din fr. ricochet.
4. [DLRLC] RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. (Mai ales la pl.) Faptul de a ricoșa; săritură înapoi, schimbare de direcție a unui proiectil (p. ext. a altui lucru) cînd se lovește de un obstacol. ♦ Fig. Efect indirect.
5. [DN] RICOȘEU s.n. v. ricoșet.
6. [MDN '00] RICOȘEU s. n. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ◊ (fig.) efect invers, indirect. (< fr. ricochet)
7. [DEX '09] RICOȘET s. n. v. ricoșeu.
8. [MDA2] ricoșet sn vz ricoșeu
9. [DN] RICOȘET s.n. Schimbare a traiectoriei unui proiectil cînd se lovește de un obstacol; (p. ext.) proiectil care a suferit o astfel de schimbare de traiectorie. ♦ (Concr.) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. ♦ (Fig.) Efect invers, indirect. [Pl. -te, -uri, var. ricoșeu s.n. / < fr. ricochet].
10. [DOOM 3] ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri
11. [DOOM 2] ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri
12. [DE] RICOȘÉU (RICOȘÉT) (< fr.) s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20°; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦ Fig. Efect invers, indirect.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL