1. [DEX '09] REÎNTOARCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.
2. [MDA2] reîntoarcere sf [At: STAMATI, D. / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reîntoarce] 1 Revenire la locul de plecare. 2 (Îdt) Restituire.
3. [DLRLC] REÎNTOARCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire.
4. [DEX '09] REÎNTOARCE, reîntorc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).
5. [MDA2] reîntoarce [At: BĂLCESCU, M. V. 23 / V: ren~ / Pzi: reîntorc / E: re1- + întoarce cf fr retourner] 1 vr A se întoarce din nou la locul de plecare Si: a reveni. 2 vt (Îdt) A da înapoi (ceva) Si: a restitui (1).
6. [MDA2] rentoarce v vz reîntoarce
7. [MDA2] rentoarcere sf vz reîntoarcere
8. [DEX '98] REÎNTOARCE, reîntorc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re1- + întoarce (după fr. retourner).
9. [DLRLC] REÎNTOARCE, reîntorc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare, a reveni. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2. Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155. ◊ Fig. Scumpa ei copilărie se reîntoarce înapoi. MACEDONSKI, O. I 87. – Scris și: rentoarce.
10. [Șăineanu, ed. VI] reîntoarce v. 1. a întoarce ce a luat; 2. a duce înapoi.
11. [Scriban] *reîntórc, -tórs, a -toárce v. tr. (re- și întorc, după fr. retourner). Întorc ĭar. V. refl. Greșit îld. mă întorc (înapoĭ), mă întorn, revin la punctu de plecare.
12. [DOOM 3] reîntoarcere s. f., g.-d. art. reîntoarcerii; pl. reîntoarceri
13. [DOOM 2] reîntoarcere s. f., g.-d. art. reîntoarcerii; pl. reîntoarceri
14. [DOOM 3] reîntoarce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntorc, 2 sg. reîntorci, 3 sg. reîntoarce, perf. s. 1 sg. reîntorsei, 1 pl. reîntoarserăm, m.m.c.p. 1 pl. reîntorseserăm; conj. prez. 1 sg. să reîntorc, 3 sg. să reîntoarcă; ger. reîntorcând; part. reîntors
15. [DOOM 2] reîntoarce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntorc, perf. s. 1 sg. reîntorsei, 1 pl. reîntoarserăm; part. reîntors
16. [Argou] reîntoarcere, reîntoarceri s. f. (tox.) revenire treptată a unui toxicoman la o stare de normalitate, după dispariția efectelor drogului ingerat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL