1. [DEX '09] REÎNTINERIT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.
2. [MDA2] reîntinerit, ~ă a [At: DDRF / V: ren~ / Pl: ~iți, ~e / E: reîntineri] Care a întinerit din nou.
3. [DLRLC] REÎNTINERIT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou.
4. [DEX '09] REÎNTINERI, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.
5. [MDA2] reîntineri [At: POLIZU / Pzi: ~resc / E: re1- + întineri] 1-2 vit A deveni sau a face să devină din nou tânăr. 3-4 vit A se simți sau a face să se simtă din nou tânăr. 6 vit A căpăta sau a face să capete din nou o înfățișare tinerească. 7 vi (Fig) A primi noi forțe.
6. [MDA2] rentinerit, ~ă a vz reîntinerit
7. [DEX '98] REÎNTINERI, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Re1- + întineri.
8. [DLRLC] REÎNTINERI, reîntineresc, vb. IV. Intranz. A deveni din nou tînăr; a recăpăta înfățișarea tinerească. Vezi tu, în marea asta luminată, În care totul reîntinerește, Eu singur, unde trec, însemn o pată, De parc-aș fi în doliu totdeauna. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151.
9. [Șăineanu, ed. VI] reîntinerì v. a întineri iar.
10. [Scriban] *reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.
11. [DOOM 3] reîntineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntineresc, 3 sg. reîntinerește, imperf. 1 reîntineream; conj. prez. 1 sg. să reîntineresc, 3 să reîntinerească
12. [DOOM 2] reîntineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntineresc, imperf. 3 sg. reîntinerea; conj. prez. 3 să reîntinerească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL