1. [DEX '09] REÎNSUFLEȚIRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.
2. [MDA2] reînsuflețire sf [At: POLIZU / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reînsufleți] 1 Entuziasm (1). 2 Revenire la viață Si: reînviorare (4).
3. [DLRLC] REÎNSUFLEȚIRE s. f. Acțiunea de a reînsufleți și rezultatul ei; animație; viață. Plîngi; n-o s-o învieze șiroaiele amare Să-i dea rensuflețire nimic nu mai e-n stare. MACEDONSKI, O. II 273. – Scris și: rensuflețire.
4. [DEX '09] REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.
5. [MDA2] reînsufleți vtr [At: CR (1846), 1961/15 / V: ren~ / Pzi: ~țesc / E: re1- + însufleți] 1-2 A (se) entuziasma (1-2) din nou Si: a (se) reînviora (5-6). 3-4 A prinde sau a face să prindă din nou viață Si: a (se) reanima (3).
6. [MDA2] rensufleți v vz reînsufleți
7. [MDA2] rensuflețire sf vz reînsuflețire
8. [DEX '98] REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re1- + însufleți.
9. [DLRLC] REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. A însufleți din nou, a face să prindă, să aibă din nou viață. Primăvara reînsuflețește natura. ▭ Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
10. [Șăineanu, ed. VI] reînsuflețì v. a însufleți din nou.
11. [Scriban] *reînsuflețésc v. tr. (re- și însuflețesc). Însuflețesc ĭar.
12. [DOOM 3] reînsuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețirii; pl. reînsuflețiri
13. [DOOM 2] reînsuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețirii; pl. reînsuflețiri
14. [DOOM 3] reînsufleți (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețesc, 3 sg. reînsuflețește, imperf. 1 reînsuflețeam; conj. prez. 1 sg. să reînsuflețesc, 3 să reînsuflețească
15. [DOOM 2] reînsufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețesc, imperf. 3 sg. reînsuflețea; conj. prez. 3 să reînsuflețească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL