1. [MDA2] rezonat, ~ă a [At: I. IONESCU, C. VI/11 / Pl: ~ați, ~e / E: rezona1] (Îvr) Rațional.
2. [DEX '09] REZONA, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.
3. [MDA2] rezona2 vi [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 45 / Pzi: 3 ~nează / E: fr résonner] A se afla în rezonanță (1) Si: a vibra.
4. [MDA2] rezona1 vi [At: ȚICHINDEAL, F. 8 / V: ~nui / S și: reso~ / Pzi: ~nez / E: fr raisonner, ger rasisonnieren, räsonieren] (Înv) 1 A raționa. 2 A ridica obiecții Si: a protesta, (pop) a cârti (2).
5. [MDA2] rezonui v vz rezona1
6. [DLRLC] REZONA, rezonez, vb. I. Intranz. (Franțuzism învechit) A judeca, a gîndi. Scrisorile... vor avea un rezultat folositor, căci sînt bine rezonate și limpede scrise. ALECSANDRI, S. 94. Apoi au rezonat și au făcut știre în toate laturile. ȚICHINDEAL, F. 8.
7. [DN] REZONA2 vb. I. intr. (Rar) A se afla în rezonanță. [< fr. résonner].
8. [DN] REZONA1 vb. I. intr. (Franțuzism) A raționa. [< fr. raisonner].
9. [MDN '00] REZONA vb. intr. a se afla în rezonanță. (< fr. résonner)
10. [DOOM 3] rezona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezonez, 3 rezonează; conj. prez. 1 sg. să rezonez, 3 să rezoneze
11. [DOOM 2] rezona (a ~) vb., ind. prez. 3 rezonează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL