1. [DEX '09] REZOLUTORIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
2. [MDA2] rezolutoriu, ~ie a [At: ȘĂINEANU / S și: reso~ / E: fr résolutoire] (Jur) 1 Care determină anularea (unui act). 2 (Îs) Condiție ~ie Condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic.
3. [DN] REZOLUTORIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
4. [MDN '00] REZOLUTORIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
5. [Șăineanu, ed. VI] rezolutoriu a. Jur. care face să se anuleze: condițiune rezolutorie.
6. [Scriban] *rezolutóriŭ, -ie adj. (lat. resolutorius). Jur. Care face să se nimicească un act: condițiune rezolutorie.
7. [DOOM 3] rezolutoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. rezolutorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. rezolutorii
8. [DOOM 2] rezolutoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. rezolutorie (-ri-e); pl. m. și f. rezolutorii
9. [IVO-III] rezolutoriu, -torie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL