1. [DEX '09] REZERVATAR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
2. [MDA2] rezervatar, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr réservataire] 1-2 smf, a (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. 3 sn Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
3. [DEX '98] REZERVATAR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
4. [DLRLC] REZERVATAR, -Ă, rezervatari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Moștenitor) care are dreptul la rezerva legală din succesiune.
5. [DN] REZERVATAR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire].
6. [MDN '00] REZERVATAR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)
7. [DOOM 3] rezervatar adj. m., s. m., pl. rezervatari; adj. f., s. f. rezervatară, pl. rezervatare
8. [DOOM 2] rezervatar adj. m., s. m., pl. rezervatari; adj. f., s. f. rezervatară, pl. rezervatare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL