1. [DEX '09] REZEMĂTOARE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoare s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.
2. [DLRLC] REZEMĂTOARE, rezemători, s. f. (Și în forma răzimătoare) 1. Spătar, spetează (de scaun). Lăsă capul înapoi pe răzimătoarea fotoliului și închise ochii. REBREANU, R. I 227. Se duse pînă la fereastră, se întoarse și rămase cu mîna pe rezemătoarea unui scaun, gîndindu-se. D. ZAMFIRESCU, R. 39. ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se reazemă brațele. Scaunele erau de nuc, cu spătare înalte și cu rezemători pentru mîni. GANE, N. II 160. 2. Balustradă, parapet, rampă. Se așezară toți cinci sprijiniți de rezemătoarea podețului. D. ZAMFIRESCU, R. 134. – Variantă: (Mold.) răzimătoare s. f.
3. [Șăineanu, ed. VI] rezemătoare f. ceeace servă de reazim.
4. [Scriban] rezemătoáre f., pl. orĭ. Lucru fix de care se reazămă altu: rezemătoare de puștĭ saŭ rastel. – În est răzăm-.
5. [DEX '09] RĂZIMĂTOARE s. f. v. rezemătoare.
6. [MDA2] răzimătoare sf vz rezemătoare
7. [MDA2] răzmător sn vz rezemătoare
8. [DOOM 3] rezemătoare s. f., g.-d. art. rezemătorii; pl. rezemători
9. [DOOM 2] rezemătoare s. f., g.-d. art. rezemătorii; pl. rezemători
10. [IVO-III] răzimătoare, -tori.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL