1. [MDA2] revoluționat, ~ă a [At: CR (1830), 2632/29 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: revoluționa] (Rar) Care se află în stare de revoluție sau de răscoală.
2. [DEX '09] REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.
3. [MDA2] revoluționa vt [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr révolutionner] 1 A aduce în stare de revoluție (1). 2 A îndemna la revoluție (1). 3 A transforma brusc și din temelii Si: a schimba.
4. [DEX '98] REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.
5. [DLRLC] REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la popoare, clase sociale, colectivități de oameni etc.) A aduce în stare de revoluție, a îndemna la revoluție. În cale, în toate părțile, Mihai revoluționa popoarele și le silea... a se uni cu armia sa. BĂLCESCU, O. II 233. 2. A schimba radical, a transforma de obicei brusc și din temelie. Aburul și mașinile au transformat manufactura în industrie modernă, revoluționînd întreaga temelie a societății burgheze.
6. [DN] REVOLUȚIONA vb. I. tr. A schimba, a preface, a transforma radical. [Pron. -ți-o-. / < fr. révolutionner].
7. [MDN '00] REVOLUȚIONA vb. tr. a schimba, a preface, a transforma radical. (< fr. révolutionner)
8. [Șăineanu, ed. VI] revoluționà v. 1. a agita o revoluțiune; 2. fig. a turbura profund, a transforma.
9. [Scriban] *revoluționéz v. tr. (fr. révolutionner). Fac marĭ schimbărĭ în spirite, în știință: descoperirea Americiiĭ a revoluționat lumea.
10. [DOOM 3] revoluționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. revoluționez, 3 revoluționează; conj. prez. 1 sg. sărevoluționez, 3 să revoluționeze
11. [DOOM 2] revoluționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL