1. [DEX '09] REVOLUȚIONARE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.
2. [MDA2] revoluționare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: revoluționa] Transformare, de obicei bruscă și profundă, într-un domeniu oarecare.
3. [DLRLC] REVOLUȚIONARE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa; transformare de obicei bruscă și profundă (într-un domeniu oarecare). Revoluționarea modului de producție într-o sferă a industriei provoacă revoluționarea ei și în altă sferă. MARX, C. I 355.
4. [DN] REVOLUȚIONARE s.f. Acțiunea de a revoluționa și rezultatul ei; transformare bruscă și profundă într-un domeniu oarecare. [Pron. -ți-o-. / < revoluționa].
5. [DEX '09] REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.
6. [DEX '09] REVOLUȚIONAR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.
7. [MDA2] revoluționa vt [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr révolutionner] 1 A aduce în stare de revoluție (1). 2 A îndemna la revoluție (1). 3 A transforma brusc și din temelii Si: a schimba.
8. [MDA2] revoluționar, ~ă [At: AR (1830), 3 712/3 / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr révolutionnaire] 1 a Care ține de revoluție (1). 2 a Care se referă la revoluție (1). 3 Care aderă la revoluție sau propagă revoluția (1). 4 a (Fig) Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu. 5 smf Partizan al revoluției (1) Vz adept (1). 6 smf Participant la o revoluție (1). 7 smf Răzvrătit (1). 8 Inițiator al unor transformări radicale într-un anumit domeniu.
9. [MDA2] revoluționer, ~ă a vz revoluționar
10. [DEX '98] REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.
11. [DLRLC] REVOLUȚIONA, revoluționez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la popoare, clase sociale, colectivități de oameni etc.) A aduce în stare de revoluție, a îndemna la revoluție. În cale, în toate părțile, Mihai revoluționa popoarele și le silea... a se uni cu armia sa. BĂLCESCU, O. II 233. 2. A schimba radical, a transforma de obicei brusc și din temelie. Aburul și mașinile au transformat manufactura în industrie modernă, revoluționînd întreaga temelie a societății burgheze.
12. [DLRLC] REVOLUȚIONAR1, -Ă, revoluționari, -e, adj. 1. Care ține de revoluție, care e în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție, care propagă revoluția. Fără teorie revoluționară nu poate să existe nici mișcare revoluționară. LENIN, O. V 355. I-a adus știrea că la Izlaz a izbucnit revoluția, că s-a numit acolo un guvern revoluționar. CAMIL PETRESCU, O. II 270. [«Noi vrem pămînt»] e una din cele mai revoluționare poezii din toate literaturile. GHEREA, ST. CR. III 351. 2. Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; care e în stare să schimbe situația veche. Republicanul și democratul Bălcescu preconizează o istorie revoluționară, care să nu se ocupe de biografiile principilor, ci de instituțiile poporului. SADOVEANU, E. 54.
13. [DLRLC] REVOLUȚIONAR2, -Ă, revoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la revoluție. Ochi-Verzi era un revoluționar ca cei care lucraseră la dărîmarea împărăției rusești. SADOVEANU, M. C. 69. Un om atît de avut nu poate fi un revoluționar. BOLINTINEANU, O. 424.
14. [DN] REVOLUȚIONA vb. I. tr. A schimba, a preface, a transforma radical. [Pron. -ți-o-. / < fr. révolutionner].
15. [DN] REVOLUȚIONAR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire].
16. [MDN '00] REVOLUȚIONA vb. tr. a schimba, a preface, a transforma radical. (< fr. révolutionner)
17. [MDN '00] REVOLUȚIONAR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire)
18. [Șăineanu, ed. VI] revoluționà v. 1. a agita o revoluțiune; 2. fig. a turbura profund, a transforma.
19. [Șăineanu, ed. VI] revoluționar a. ce ține de revoluțiunile politice. ║ m. partizan al revoluțiunilor.
20. [Scriban] *revoluționár, -ă adj. (fr. révolutionnaire). De revoluțiune politică, de răscoală: principiĭ revoluționare. Partizan al revoluțiuniĭ, ĭubitor de răscoală: demagogu în opozițiune e revoluționar.
21. [Scriban] *revoluționéz v. tr. (fr. révolutionner). Fac marĭ schimbărĭ în spirite, în știință: descoperirea Americiiĭ a revoluționat lumea.
22. [DOOM 3] revoluționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționării; pl. revoluționări
23. [DOOM 2] revoluționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționării; pl. revoluționări
24. [DOOM 3] revoluționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. revoluționez, 3 revoluționează; conj. prez. 1 sg. sărevoluționez, 3 să revoluționeze
25. [DOOM 3] revoluționar (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare
26. [DOOM 2] revoluționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționează
27. [DOOM 2] revoluționar (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL