1. [DEX '09] REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.
2. [MDA2] revoltător, ~oare [At: VLAHUȚĂ, O. A. 228 / Pl: ~i, ~oare / E: revolta + ~(ă)tor] 1 a Care provoacă revoltă, indignare Si: revoltant. 2 smf (Îvr) Răzvrătit.
3. [DLRLC] REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare. Cei care au tot, pămînt, capital, dregătorii ale statului, nu plătesc absolut nimic... Iată crima revoltătoare a castei parazite din Principatele dunărene. SADOVEANU, E. 51. Polemica lui e blîndă, demnă, stăpînită și în fața celor mai revoltătoare absurdități el rămîne liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 228.
4. [DN] REVOLTĂTOR, -OARE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].
5. [MDN '00] REVOLTĂTOR, -OARE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)
6. [Șăineanu, ed. VI] revoltător a. care revoltă, care indignează: abuz revoltător.
7. [Scriban] *revoltătór, -oáre adj. Care te revoltă, care te indignează: purtare revoltătoare. Adv. A te purta revoltător.
8. [DOOM 3] revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare
9. [DOOM 2] revoltător adj. m., pl. revoltători; f. sg. și pl. revoltătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL