1. [DEX '09] REVOLTARE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.
2. [MDA2] revoltare sf [At: POLIZU / E: revolta] 1 Răzvrătire. 2 Indignare.
3. [DN] REVOLTARE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta].
4. [DEX '09] REVOLTA, revolt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
5. [MDA2] revolta [At: AR (1830), 20/2 / V: (înv) ~ti / Pzi: revolt, (înv) ~tez, 3 și (înv) revoaltă / E: fr révolter] 1-2 vtr A se răzvrăti (4-5). 3-4 vrt A fi sau a face să fie cuprins de revoltă (1-2) Si: a (se) indigna.
6. [MDA2] revolti v vz revolta
7. [DLRLC] REVOLTA, revolt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revoltă (2); a se indigna. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se răscula, a se răzvrăti. La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119.
8. [DN] REVOLTA vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revolt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
9. [MDN '00] REVOLTA vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
10. [Șăineanu, ed. VI] revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.
11. [Scriban] *revólt, a -á v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.
12. [DOOM 3] revolta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revolt, 2 sg. revolți, 3 revoltă; conj. prez. 1 sg. să revolt, 3 să revolte
13. [DOOM 2] revolta (a ~) vb., ind. prez. 3 revoltă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL