1. [DEX '09] REVOLTANT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.
2. [MDA2] revoltant, ~ă [At: ALBINEȚ, M. 68/22 / Pl: ~nți, ~e / E: fr révoltant] 1 a Revoltător. 2 sm (Înv) Răzvrătit.
3. [DLRLC] REVOLTANT1, revoltanți, s. m. (Învechit) Persoană care ia parte la o revoltă; răsculat. Cetele revoltanților răslățindu-se peste tot coprinsul ținuturilor... pustiesc peste 60 de sate. ODOBESCU, S. III 534. Revoltanții își daseră cuvînt să se îmbrace în costume de irozi. ALECSANDRI, T. I 63.
4. [DLRLC] REVOLTANT2, -Ă, revoltanți, -te, adj. (Rar) Care revoltă, care indignează; revoltător din cale-afară. Unele cuvinte create de dînșii... poartă semnele trivialității celei mai revoltante. ALECSANDRI, la CADE.
5. [DN] REVOLTANT, -Ă adj. Revoltător. [< fr. révoltant].
6. [Șăineanu, ed. VI] revoltant m. care e în revoltă.
7. [Scriban] *revoltánt, -ă adj. (fr. révoltant). Revoltător, care te indignează: purtare revoltantă.
8. [DOOM 3] revoltant (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltanți; adj. f., s. f. revoltantă, pl. revoltante
9. [DOOM 2] revoltant (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltanți; adj. f., s. f. revoltantă, pl. revoltante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL