1. [DEX '09] REVIGORARE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
2. [DEX '98] REVIGORARE, revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.
3. [DN] REVIGORARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora].
4. [DCR2] revigorare s. f. Înviorare ◊ „Prin publicarea acestor teze de doctorat se poate observa o revigorare a criticii de tip universitar.” Argeș 9/73 p. 5. ◊ „[...] o binevenită (chiar dacă nu suficient încă) revigorare a interesului pentru dramaturgia interbelică.” Cont. 9 VII 76 p. 9 (din revigora; DN3)
5. [DEX '09] REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.
6. [MDA2] revigora vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr revigorer] (Frm) A reda vigoarea Si: a învigora.
7. [DEX '98] REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer.
8. [DN] REVIGORA vb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].
9. [MDN '00] REVIGORA vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)
10. [DCR2] revigora vb. I A înviora ◊ „[...] fumătorii care renunță la fumat se nasc a doua oară, organismul lor se revigorează ca prin miracol.” I.B. 4 I 74 p. 1. ◊ „La Anticariat deocamdată nimic nou; poate ar trebui întreprins ceva spre a fi revigorate Anticariatele.” Săpt. 24 I 75 p. 3 (din fr. revigorer; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3)
11. [DOOM 3] revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări
12. [DOOM 2] *revigorare s. f., g.-d. art. revigorării; pl. revigorări
13. [DOOM 3] revigora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revigorez, 3 revigorează; conj. prez. 1 sg. să revigorez, 3 să revigoreze
14. [DOOM 2] *revigora (a ~) vb., ind. prez. 3 revigorează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL