1. [DEX '09] REVANȘARE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.
2. [MDA2] revanșare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~șări / E: revanșa] (Rar) Întoarcere (cuiva) a binelui sau răului făcut.
3. [DN] REVANȘARE s.f. (Rar) Acțiunea de a revanșa. [< revanșa].
4. [DEX '09] REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.
5. [MDA2] revanșa vr [At: BARCIANU / Pzi: ~șez / E: fr revancher] A întoarce cuiva binele sau răul făcut Si: a-și lua revanșa, a plăti.
6. [DLRLC] REVANȘA, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa.
7. [DN] REVANȘA vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. revancher].
8. [MDN '00] REVANȘA vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)
9. [DOOM 3] revanșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă revanșez, 3 se revanșează, 1 pl. ne revanșăm; conj. prez. 1 sg. să mă revanșez, 3 să se revanșeze; imper. 2 sg. afirm. revanșează-te; ger. revanșându-mă
10. [DOOM 2] !revanșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșează, 1 pl. ne revanșăm; conj. prez. 3 să se revanșeze; ger. revanșându-se
11. [MDO] revanșa (ind. prez. 3 sg. și pl. revanșează, 1 pl. revanșăm, ger. revanșînd)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL