1. [DEX '09] REUȘIRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.
2. [MDA2] reușire sf [At: CR (1848), 39/48 / E: reuși] 1 Izbândă. 2 Realizare. 3 Victorie.
3. [DLRLC] REUȘIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. Doresc ca reușirea victorioasă a «Convorbirilor» să fie cel mai bun răspuns. ALECSANDRI, S. 38.
4. [DEX '09] REUȘI, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.
5. [MDA2] reușa v vz reuși
6. [MDA2] reuși [At: CR (1846), 5/19 / V: (înv) ~șa / Pzi: ~șesc, 3 (îvr) ~șaște / E: fr réussir, it riuscire] 1 vt A ajunge la rezultatul dorit Si: a face, a izbuti, a izbândi, a răzbate (13) a răzbi (4), a realiza (1) (înv) a reieși, (frm) a parveni, (îvp) a isprăvi, (pop) a nimeri, (Mol) a hălădui (5), (grî) a catortosi (3). 2 vz A fi realizat după plac Si: a ieși, a izbuti, a prinde. 3 vt A face ceva cu pricepere și îndemânare. 4 vt (Reg) A fi victorios Si: a izbândi, a izbuti, a învinge, a triumfa, (înv) a reieși, (fig) a răzbi.
7. [DLRLC] REUȘI, reușesc, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit, a o scoate la capăt, a izbuti, a izbîndi. A reuși la examen. ◊ Tranz. (Urmat de o completivă sau de un infinitiv) A reușit să scoată pe stăpînul său din casă. REBREANU, R. I 70. Nu reușise să emigreze, dar rămăsese atașată pentru totdeauna de marinari. BART, E. 192. Vornicul Dumbravă reușise a scăpa în Transilvania. HASDEU, I. V. 169. 2. A fi realizat după plac, a ieși bine, a avea succes. Festivalul a reușit. ▭ Toate experiențele de laborator ne-au reușit. BARANGA, I. 184. ♦ Tranz. A termina bine, a face ceva cu pricepere și îndemînare. Pictorul a reușit portretul.
8. [DN] REUȘI vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [Pron. re-u-. / p. i. -șesc, conj. -șească. / < fr. réussir, cf. it. riuscire].
9. [MDN '00] REUȘI vb. intr., tr. 1. a izbuti. 2. a avea succes. (< it. riuscire, fr. réussir)
10. [Șăineanu, ed. VI] reușì v. a izbuti, a avea un sfârșit bun.
11. [Scriban] *reușésc v. intr. (fr. réussir, d. it. riuscire, d. uscire, a ĭeși. V. reĭes). Izbutesc, am succes, ĭes bine dintr’o greutate, înping o dificultate: a reuși la examen, a reuși într’o afacere, expedițiune care n’a reușit. Ajung să: am reușit să-ĭ vorbesc. Mă aclimatez, îmĭ merge bine: vița reușește bine pe deal.
12. [DOOM 3] reușire (rar) (desp. re-u-) s. f., g.-d. art. reușirii; pl. reușiri
13. [DOOM 2] reușire (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușirii; pl. reușiri
14. [DOOM 3] reuși (a ~) (desp. re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușesc, 3 sg. reușește, imperf. 1 reușeam; conj. prez. 1 sg. să reușesc, 3 să reușească
15. [DOOM 2] reuși (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușesc, imperf. 3 sg. reușea; conj. prez. 3 să reușească; ger. reușind
16. [MDO] reuși (e-u) (conj. reușească)
17. [IVO-III] reușesc.
18. [DER] reuși (reușesc, reușit), vb. – A izbuti, a izbîndi, a avea succes. Fr. réussir combinat cu it. riuscire. – Der. reușită, s. f., din fr. réussite; nereușită, s. f. (insucces).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL