1. [DEX '09] RETROGRADA, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.
2. [MDA2] retrograda [At: HASDEU, I.V. 148 / Pzi: ~dez / E: fr rétrograder] 1 vi (Înv) A merge înapoi Si: a se retrage (10). 2 vi (Fig) A pierde ceva dobândit Si: a regresa. 3 vi (D. aștri) A efectua o mișcare retrogradă (5). 4 vt A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. 5-6 vit (Spt) A trece într-o categorie inferioară ca urmare a rezultatelor obținute și consemnate în clasament.
3. [DEX '98] RETROGRADA, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un post inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară în urma rezultatelor nesatisfăcătoare obținute. – Din fr. rétrograder.
4. [DLRLC] RETROGRADA, retrogradez, vb. I. 1. Tranz. A trece pe cineva într-un post mai mic în grad decît cel pe care l-a avut înainte. Grozavă propunere. Să-l retrogradăm pe Petrăchescu. V. ROM. aprilie 1954, 25. 2. Intranz. (Învechit) A se retrage. Ion-vodă vede infanteria retrogradînd, iar cavaleria plecînd steagul. HASDEU, I. V. 148. ♦ (Despre aștri) A se mișca în direcție opusă mișcării soarelui.
5. [DN] RETROGRADA vb. I. tr. A trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decît cel avut înainte; a da înapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioară într-una inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute și consemnate în clasament. [< fr. rétrograder, cf. lat., it. retrogradare].
6. [MDN '00] RETROGRADA vb. I. tr. a trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute în clasament. (< fr. rétrograder, lat. retrogradare)
7. [Șăineanu, ed. VI] retrogradà v. a merge înapoi, a da înapoi.
8. [DEX '09] RETROGRAD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.
9. [MDA2] retrograd, ~ă [At: DRĂGUȘANU, C. 205 / Pl: ~azi, ~e / E: fr rétrograde, lat retrogradus, -a, -um] 1 (Îoc progresist, d. persoane) Care se opune progresului, tinzând să readucă starea de lucruri din trecut Si: reacționar. 2 (îoc progresist:; d. idei, concepții etc.) Contrar progresului Si: învechit. 3 Care merge înapoi. 4 Care merge din prezent spre trecut. 5 (D. corpurile cerești și mișcarea lor aparentă în jurul axei lumii) Care merge de la răsărit spre apus.
10. [DEX '98] RETROGRAD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în direcția opusă mișcării Soarelui. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.
11. [DLRLC] RETROGRAD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre persoane) Care se opune progresului, tinzînd să readucă starea de lucruri din trecut; reacționar; (despre idei, concepții etc.) contrar progresului, învechit. [Reacționarii] au slăbăciunea absurdă și retrogradă de a crede și propăvedui că instrumentul cu care s-ar putea cînta romînește este bun, dar că meșterii nu sînt vrednici. RUSSO, S. 75. ◊ (Substantivat) După ce dete mîna cu toate partidele pe care le trădă una după alta, se dete cu cei mai înfocați retrograzi. BOLINTINEANU, O. 444. 2. Care merge înapoi; care merge din prezent spre trecut. Memoria bătrînilor este de obicei retrogradă. 3. (Astron.; despre corpurile cerești sau despre mișcarea lor) Care merge în direcție opusă mișcării soarelui, de la răsărit la apus.
12. [DN] RETROGRAD, -Ă adj. 1. Opus progresului; reacționar. 2. Care merge înapoi. 3. (Despre aștri sau despre mișcarea lor) Care se mișcă în direcția opusă mișcării Soarelui. [< fr. rétrograde, cf. lat. retrogradus < lat. retro – înapoi, gradus – mers].
13. [MDN '00] RETROGRAD, -Ă adj. 1. care se opune progresului; reacționar. 2. (despre idei, concepții) contrar progresului, învechit. ♦ amnezie ~ă = formă de amnezie prin pierderea amintirilor vechi. 3. (despre aștri și mișcarea lor) care se deplasează în direcția opusă mișcării Soarelui. (< fr. rétrograde, lat. retrogradus)
14. [Șăineanu, ed. VI] retrograd a. 1. care pășește îndărăt: mers retrograd; 2. fig. care caută a restabili lucruri învechite: spirit retrograd.
15. [Scriban] *retrográd, -ă adj. (lat. retrogradus, d. retro, înapoĭ [V. îndărăt] și gradus, pas. V. grad). Care merge înapoĭ: mers retrograd. Fig. Care se opune progresuluĭ: om, spirit retrograd. S. m. și f. Un retrograd.
16. [Scriban] *retrogradéz v. tr. (lat. retrógrado, -gradáre. V. gradez). Regresez, merg înapoĭ. V. tr. Daŭ înapoĭ în semn de pedeapsă: a retrograda un funcționar.
17. [DOOM 3] retrograda (desp. re-tro-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. retrogradez, 3 retrogradează; conj. prez. 1 sg. să retrogradez, 3 să retrogradeze
18. [DOOM 2] retrograda (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradează
19. [DOOM 3] retrograd (desp. re-tro-grad) adj. m., pl. retrograzi; f. retrogradă, pl. retrograde
20. [DOOM 2] retrograd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrograzi; f. retrogradă, pl. retrograde
21. [DGS] metamorfism retrograd s.n. (geomorf.) diaftoreză, retrometamorfism, retromorfism. Metamorfismul retrograd este un proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL