1. [MDA2] știr6, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204v/14 / V: (îrg) stiră a / Pl: ~i, ~e / E: ns cf ngr στετρα, alb shtjerrë] 1-2 (Îvp) (Ființă) sterilă Si: sterp. 3-4 (Reg) (Plantă) neroditoare.
2. [MDA2] știr7, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: ns cf știr3, știros1] (Îvr) Acru.
3. [DEX '98] ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.
4. [DAR] știr1, știruri, s.n. (reg.) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.
5. [DAR] știr2, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.
6. [DAR] știr3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele).
7. [DAR] știr4, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.
8. [DAR] știr5, -ă, adj. (înv.) acru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL