Definiție și ce înseamnă retribuire

1. [DEX '09] RETRIBUIRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

2. [MDA2] retribuire sf [At: LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 76 / Pl: ~ri / E: retribui] Remunerare.

3. [DLRLC] RETRIBUIRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei; remunerare. Sindicatele trebuie să vegheze la justa aplicare a sistemului socialist de retribuire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2535.

4. [DN] RETRIBUIRE s.f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. [< retribui].

5. [DEX '09] RETRIBUI, retribui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

6. [MDA2] retribui vt [At: I. IONESCU, P. 128 / Pzi: retribui / E: fr rétribuer, lat retribuere] (C. i. persoane sau, pex, munci, lucrări) A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată Si: a remunera, ci onora.

7. [DLRLC] RETRIBUI, retribui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A plăti o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera; p. ext. (cu privire la muncă, lucrări etc.) a recompensa în bani. Lucrările cele mai ostenitoare și mai puțin retribuite. GHICA, S. 225. – Prez. ind. și: retribuiesc.

8. [DN] RETRIBUI vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron. -bu-i, p. i. retribui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. rétribuer, cf. lat. retribuere].

9. [MDN '00] RETRIBUI vb. tr. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera. (< fr. rétribuer, lat. retribuere)

10. [Șăineanu, ed. VI] retribuì v. a da o răsplată, un salariu.

11. [Scriban] *retríbuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. re-tribúere, it. retribuire, fr. rétribuer. V. tribut). – Se conj. ca atribuĭ). Remunerez saŭ recompensez, daŭ banĭ p. un serviciŭ.

12. [DOOM 3] retribuire (desp. re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuirii; pl. retribuiri

13. [DOOM 2] retribuire (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuirii; pl. retribuiri

14. [DOOM 3] retribui (a ~) (desp. re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retribui, 3 retribuie, imperf. 1 retribuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să retribui, 3 să retribuie; imper. 2 sg. afirm. retribuie(-l, retribui-o)

15. [DOOM 2] retribui (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retribui, 3 retribuie, imperf. 3 sg. retribuia; conj. prez. 3 să retribuie

16. [MDO] retribui (ind. prez. 1 sg. retribui, 3 sg. și pl. retribuie)

17. [IVO-III] retribuesc, -bue 3, -buiam 1 conj.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sigisbeu sm [At: DN3 / Pl: ? / E: fr sigisbée] (Liv) Cicisbeu. […]
1. [DEX '09] SIGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare convențională formată din litera inițială sau din […]
1. [DEX '09] SIGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare convențională formată din litera inițială sau din […]
1. [DEX '09] SIGMATIC, -Ă, sigmatici, -ce, adj. Care se caracterizează prin prezența unui sigma. […]
1. [DN] SIGMATICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază relațiile dintre semn și ceea ce […]
1. [DEX '09] SIGMATISM s. n. Defect de pronunție din cauza căruia nu se poate […]
1. [DEX '09] SEIMEN, seimeni, s. m. (în sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în […]
[MDN '00] SIGMOIDECTOMIE s. f. ablațiune a colonului3 sigmoid. (< fr. sigmoïdectomie) Sursă: DEX online […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro