1. [DEX '09] RETORISM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. – Din retoric.
2. [MDA2] retorism sn [At: VĂCĂRESCUL, ap. ODOBESCU, S. I, 301 / V: (înv) rit~ (S și: ritorizm) / E: retor] 1 Elocvență încărcată de figuri și elemente retorice. 2 Stil emfatic, retoric.
3. [DEX '98] RETORISM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric.
4. [DLRLC] RETORISM s. n. Elocvență seacă, vorbărie pompoasă și lipsită de conținut. Izgonea din juru-i ca pe ceva brutal retorismul patriotic. SADOVEANU, E. 173.
5. [DN] RETORISM s.n. (Peior.) Abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei. [< retor(ic) + -ism].
6. [MDN '00] RETORISM s. n. abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism)
7. [MDA2] ritorism sn vz retorism
8. [DOOM 3] retorism s. n.
9. [DOOM 2] retorism s. n.
10. [DTL] RETORISM s. n. (< retor, cf. lat. rhetor, it. retore, fr. rhéteur, ngr. ritor + suf. -ism): elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL