1. [DEX '09] RETENTIV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
2. [MDA2] retentiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf it retentivo] 1 Referitor la retenție 2 Specific retenției (1). 3 Cu caracter de retenție (1).
3. [DN] RETENTIV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo].
4. [MDN '00] RETENTIV, -Ă adj. referitor la retenție; cu caracter de retenție. (< it. retentivo)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL