1. [DEX '09] RESTITUIRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.
2. [MDA2] restituire sf [At: VLAHUȚĂ, A. O. III, 222 / Pl: ~ri / E: restitui] 1 Înapoiere. 2 (Rar) Refacere a unui monument arhitectural deteriorat Si: restaurare (1). 3 Reconstituire a unui text în forma originală.
3. [DLRLC] RESTITUIRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere. Într-un proces pentru restituire de salar, intentat de Ministerul de Justiție unui magistrat destituit telegrafic, tînărul Priboianu, printr-o sentință foarte bine motivată, a respins acțiunea ministerului ca nefundată. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22.
4. [DLRM] RESTITUIRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere.
5. [DN] RESTITUIRE s.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui].
6. [DEX '09] RESTITUI, restitui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.
7. [MDA2] restitui vt [At: MARIN, PR. I, 53/38 / Pzi: restitui, (rar) ~esc / E: fr restituer] 1 A da îndărăt (cuiva) ceva Si: a înapoia, a reda, a returna (2), (rar) a reinturna (2), a retrimite (1). 2 (Înv) A restabili (2).
8. [DLRLC] RESTITUI, restitui, vb. IV. Tranz. (De obicei construit cu dativul) A da îndărăt cuiva ceva; a înapoia. Am lăsat manuscrisul să pledeze în numele meu. Servitoarea mi l-a restituit neatins. C. PETRESCU, C. V. 148.
9. [DLRM] RESTITUI, restitui, vb. IV. Tranz. A înapoia2. – Fr. restituer (it. restituire).
10. [DN] RESTITUI vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p. i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].
11. [MDN '00] RESTITUI vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere)
12. [Șăineanu, ed. VI] restituì v. 1. a înapoia ce luase; 2. a restabili în stare primitivă: a restitui un text.
13. [Scriban] *restítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. restitúere, d. statuere, a așeza, a hotărî. V. constituĭ. – Se conjugă ca constitui). Înapoĭez, daŭ înapoĭ: ĭ-am restituit ceĭa ce-ĭ datoram. Fac să recapete: a restitui patriiĭ vechea glorie. Restabilesc, aduc ĭar în bună stare: a restitui un monument, un text.
14. [Scriban] *restituțiúne f. (lat. restitutio, -ónis. V. constituțiune). Acțiunea de a restitui. – Și -úție, dar ob. -uíre.
15. [DOOM 3] restituire s. f., g.-d. art. restituirii; pl. restituiri
16. [DOOM 2] restituire s. f., g.-d. art. restituirii; pl. restituiri
17. [DOOM 3] restitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restitui, 3 restituie, imperf. 1 restituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să restitui, 3 să restituie
18. [DOOM 2] restitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restitui, 3 restituie, imperf. 3 sg. restituia; conj. prez. 3 să restituie
19. [MDO] restitui (ind. prez. 1 sg. restitui, 3 sg. și pl. restituie)
20. [IVO-III] restituiu, -tue 3, -tuiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL