1. [MDA2] responsorial, ~ă [At: DN3 / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: ns cf it responsoriale] 1 a (Liv) Care are ton, caracter de răspuns. 2 a (Bis; d. vers, frază, cuvânt) Spus sau cântat de public ori de cor ca răspuns sau ca replică la cele spuse de preot. 3 sn Carte care cuprinde răspunsurile și cântecele liturgice ale credincioșilor.
2. [DN] RESPONSORIAL, -Ă adj. 1. (Liv.) Care are ton, caracter de răspuns. 2. (Bis.; despre un vers, frază, cuvînt) Spus sau cîntat de public ori de cor ca răspuns sau ca replică la cele spuse de preot. // s.n. Carte care cuprinde răspunsurile și cîntecele liturgice ale credincioșilor. [Pron. -ri-al. / cf. it. responsoriale].
3. [MDN '00] RESPONSORIAL, -Ă I. adj. 1. care are ton, caracter de răspuns. 2. (despre un vers, frază, cuvânt) spus, cântat de public sau de cor ca replică la cele spuse de preot. II. s. n. carte care cuprinde răspunsurile și cântecele liturgice ale credincioșilor. (< it. responsariale)
4. [DTM] responsorial, cânt ~, cânt liturgic alternativ între oficiant și cor. Elementul individual (solistic) are posibilitatea unei îmbogățiri melismatice* a cântului (v. și psalmodie) față de caracterul „plan” (v. și cantus planus) al corului. În aceasta rezidă, de-altfel, și deosebirea principală a r. față de execuția antifonică*, cealaltă deosebire constând în generalitatea r. față de antifonia primară mai strâns legată de anume genuri (psalm*, imnuri (1), mai puțin de antifoane (II)). P. ext. r. devine un stil r. sau execuție r., aplicabile practicii muzicale sau unor genuri componistice care nu mai intră, istoric vorbind, în contextul originar al noțiunii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL